Mică Românie lovită de soartă,
Ai ținut piept tare, la atâți vrăjmași.
Dar spre Cer privești și întrebi în șoaptă:
-"Doamne Sfânt, acuma, oare cui mă lași?"

Mică Românie, ți s-au dus toți fii
să-și câștige pâinea prin străini, cu dor...
Și-au rămas la vatră câinii și străinii,
Nu le pasă astăzi, de al tău popor!

Nu le pasă dacă, pe străzi, el sărmanul,
Caută-n gunoaie pâine, doar un pic...
Ți s-au dus toți fiii... Și-a rămas orfanul,
Ce plânge de foame că n-are nimic!

Mică Românie, s-a umplut paharul,
Îți îngropi părinții fără a-i vedea!
Și-aduni în năframă lacrima și-amarul...
Oare, unde-n lume mai este așa?

Ai fost jefuită de-al tău scump, tezaur,
Și-ai rămas privind în zare, mereu...
Munții tăi, înalți încă poartă aur.
Dar întrebi în taină-" Unde-I Dumnezeu?

Și de ce se-ntâmplă atâta durere,
Dacă Cel Prea-Nalt, este iubitor?"
Vântul asupririi suflă în tăcere.
Nu-i pasă de tine și de-al tău, popor!

Primăveri cu soare vin să-ncununeze
Chipul tău, odată cald, strălucitor...
Și sunt multe inimi azi, pe metereze
ce se roagă-n taină pentru țara lor!

Nu poți să te bucuri ca și altă dată
Când era curat, grâul tău pe lan...
Acum ți-a fost smulsă inima din vatră,
Și neputincioasă te pleci la tiran!

Unde ți-e puterea? Unde ți-e credința?
Unde ți-e iubirea ta de Dumnezeu?
Spui că ești creștină! Însă biruința
O dă Tatăl Sfânt, doar prin Fiul Său!

Codrii-și plâng în taină ramurile rupte,
Scrijelați în suflet, sunt de ei, mișeii...
Mereu în picioare au rămas în lupte,
Dar tăiați sunt astăzi precum mielușeii!

Iar pădurea pleacă din holda străbună,
Ducând în convoaie copacii înalți...
Nu mai are tată... nu mai are mumă...
Cum poți oare de ea, tu să te desparți?

Au rămas bătrânii plângându-și amarul,
Când văd că străinii, pe vechiul pământ,
Le trag la sorți viața! Și-nchină paharul
sorții. . iar în urmă-s ochii lăcrimând...

***

Mică Românie, de tine-s departe,
Și să vin acasă, nu știi cât aș vrea!
Dar trimit spre ceruri ruga mea în șoapte:
-"Doamne, azi te-ndură și de țara mea!

Vino astăzi, Doamne! Vindecă-ne țara!
Ca să nu mai fie-n slujba celui rău!
Și adu-i în suflet, iarăși primăvara,
Lacrima din pleoape, Tu să-i ștergi mereu!"

06.05. 2021

Daniela Banita